Azi îți găsesc sufletul gol…

 

Meriți să te urăsc, dar nu sunt capabilă!

Aș putea găsi toate motivele reale și imaginate, să aduc în fața tuturor acuzația faptului ca ești incapabil să iubesti, să simți…

Ești doar o adunătură de cuvinte și replici împrumutate, și imitația unor atitudini ce vor să simuleze sentimente…

Vezi? Suficiente motive să te arunc în prăpastia indiferenței, să te izgonesc din paradisul de a te ști iubit.

Întocmai dintru mărturisirile tale: erai un suflet gol, pustiit de afectivitate; iar eu cu firea-mi eroică, încercam să umplu acel gol – însă niciodată nu era suficient, nu știai să fii împlinit;

Eu am mers până într-acolo când nu am mai avut de unde să iau, ți-am dăruit din sufletul meu, bucată cu bucată, am respirat umilință, am trăit îndoială, dorindu-mi să-ți fie suficient. Însă, când nu ai mai avut de unde lua, m-ai abandonat secătuită de vise, de puteri, de speranță… pur și simplu, ai căutat un alt izvor de afecțiune revitalizantă.

Și poate te-aș fi înțeles dacă ar fi avut sens, însă indiferent câte fiinte ar fi fost sucubate spre revitalizarea ta, sufletul tău rămâne asemenea unui oraș fantoma.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s